What did this project mean to you?- Isabella

I almost finished my experience here in Arad and here I am to update you one last time. At the end of this period I can say for sure that this experience is worth it and has been intense, rich and different from how I expected before to start and come to Romania. I remember on my first days in Arad when, talking to a previous volunteer, I felt quite confident in declaring that this experience wasn’t going to be “life-changing”: “I’m sure it’s going to be enriching and interesting” I said “ but at my age and after other challenging things that I’ve done, it’s not going to change my life”. Well, that was a bit cocky and also wrong, indeed. This EVS changed me a lot, and transformed parts of me that I thought weren’t untouchable.

It’s true, in my case the “cultural shock” wasn’t particular intense. Even if knowing Romania, traveling, speaking a bit the language and observing the local usual habits was interesting, I didn’t experience a deep cultural challenge. This happened of course because I wasn’t living in a village or in an isolated area and neither we were in very close contact with a minority community (for example rrom or other groups).

It’s true that we had the chance to discover a country naturalistically amazing and with a relevant post-communist heritage, that the remarkable split between the new rich or middle class and the part of the population who is poor (with its usual correlation such as alcohol abuse, lack of education and so on) it’s easy to see also in Arad. It’s true that is possible to see a certain intercultural difference (between religions, minorities and regions). But after all, with all its differences and particularities, Romania is still strongly correlated to the European “western” culture and can teach a lot about how to think our concept of “Europe” different, in how to move the European perspective a bit more toward East.

However, I changed a lot in a “professional way” and I create new ideas about what education and social work mean. This is not my field of study, but working with the kids in school really fulfilled me to the depth of my heart. We tried to work with our kids as best as we could, inventing new activities and providing education for them. This has been beautiful and I learnt a lot from my partners and from interesting people who surrounded me (like the teacher Ane, our responsible in the school). We worked a lot for the kids and they gave us all back with their enthusiasm, curiosity, love and intelligence.

From this point of view, I really gained new skills and also I learnt how to deal with kids and young people in an educational field. Anyway, I loved a lot also the more specific “volunteer” side of our activities (“give love and attention” to our kids).

Learning how to behave and deal in team (living, working and also having fun with always the same people) is something else that you cannot avoid to get in an experience like this. My partners Ana, Jana and Joao have been amazing, one of the best memories that I have and the fact that we got along so well it’s something we are very proud of.

In general the EVS also changed my personality. I learned how to know myself better and to accept day after day and step by step situations that we don’t like. I changed in part my identity and challenged big big fears about my past and my future (I did and I’m going to do things that I didn’t know I was able to). I’m feeling more tolerant with the others, more understanding and more “deeply” critical. The reality is so complex and everyone of us have a different, personal but equally intense paths. I’m a more humble person now because I suffered a bit but I’m also feeling very very alive and open to what is going to happen in my life.

Ce a însemnat acest proiect pentru tine?

Experienţa mea în România este aproape încheiată  şi pentru ultima dată vă relatez ce s-a mai întâmplat.

La finalul acestei perioade pot spune cu siguranţă că această experienţă a meritat, fiind una intensă, bogată şi diferită de ceea ce mă aşteptam să fie. Îmi amintesc că în primele zile am stat de vorbă cu un fost voluntar şi m-am simţit încrezătoare când spuneam că această experienţă nu îmi va schimba viaţa: “Sunt convinsă că va fi interesantă şi plină de învăţăminte” am spus “dar la vârsta mea şi în comparaţie cu alte lucruri pe care le-am făcut, nu îmi va schimba viaţa.” Ei bine, a fost puţin arogant din partea mea să afirm asta şi fals, într-adevăr. Această mobilitate SEV m-a schimbat mult şi a transformat părţi din mine pe care le credeam de neatins.

În cazul meu, şocul cultural nu a fost atât de intens… Eu am cunoscut România, călătorind, vorbind cât de cât limba şi observând obiceiuri locale, astfel nu am experimentat o schimbare culturală semnificativă. Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu am locuit intr-u sat sau o zonă izolată şi nici nu am avut contact atât de mult cu comunitatea de minorităţi.

Este adevărat că am avut ocazia să descoperim o ţară minunată din punct de vedere al naturii şi cu o zestre post-comunista relevantă, unde discrepanţele între cei bogaţi, clasa de mijloc şi partea săracă a populaţiei sunt semnificative şi uşor de observat până şi în Arad. Cu toate acestea, cu toate diferenţele şi particularităţile ei, România rămâne strâns corelată la cultura europeană vestică şi te poate învăţa să vezi conceptul de “Europa” diferit, ducând perspectiva europeană mai spre est.

M-am schimbat mult din punct de vedere profesional şi mi-am format idei noi despre ce înseamnă sistemul educaţional şi munca în folosul comunităţii. Nu este domeniul meu de studiu, dar lucrând cu copiii la şcoală m-a făcut să mă simt împlinită până în adâncul sufletului.

Am încercat să lucrăm cu copiii cât de bine am putut, inventând activităţi noi şi furnizându-le educaţie.  A fost frumos şi am învăţat multe de la colegii mei şi de la oamenii frumoşi care m-au înconjurat ( doamna profesor Anne, persoana         responsabilă pentru noi în şcoală). Am muncit mult pentru copii, iar ei ne-au răsplătit cu entuziasm, curiozitate, afecţiune şi inteligenţă.

Din acest punct de vedere am acumulat noi abilităţi şi de asemenea, am învăţat cum să mă comport cu copiii şi tinerii într-un cadru educaţional. Mi-a plăcut foarte mult acea parte specifică din munca de voluntar, de a oferi afecţiune şi atenţie copiilor noştri.

Învăţând cum să te comporţi într-o echipă (locuind, muncind şi petrecând timpul liber cu aceleaşi persoane) este o parte a experienţei pe care nu o poţi evita.   Colegii mei, Ana, Jana şi Joao au fost minunaţi, reprezintă una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele şi faptul că ne-am înţeles atât de bine este ceva de care mă simt foarte mândră.

La modul general, experienţa SEV m-a schimbat. Am învăţat mai multe lucruri despre mine şi cum să accept zi după zi şi pas cu pas, situaţiile care nu mi-au plăcut. Mă simt mai tolerantă faţă de ceilalţi, mai înţelegătoare şi puţin mai critică, totodată.

Realitatea este atât de complexă şi fiecare dintre noi are o cale diferită, dar la fel de intense, de urmat. Am devenit mai umilă deoarece am suferit puţin, dar mă simt mai vie şi deschisă la ceea ce urmează să se întâmple în viaţa mea!

DSC_0023

 

 

 

 

 

 

 

 

What did this project mean to you?- Joao

This new part of my life, doing volunteer work started in November, and like all new chapters in life I had no idea where i was going or what would i do, besides the information provided before we go.

As soon as I arrived there was an immediate positive cultural shock, being surrounded by all of these people from all over Europe, having different stories from you but came here to do the same as you-volunteering in a foreign country.

The first thing that happens when you arrive is the appreciation of different realities and cultures but also an appreciation for your own, I never felt more Portuguese than in Romania.

The social part and exchange between volunteers it was one of the most important parts of this project for me. I learned so many things about food, languages, ways of doing something, perspectives, drinks, that I never thought existed, expressions… a continues, exciting, never ending list of things.

I was able to travel to other countries, I have made new friends that will be part of my life from now on, and I had all of these empirical experience just for taking the decision of coming here.

Another best part of this have been the kids, the beneficiaries of the project.

Your presence here is not going to make an immediate or even that much difference, but something happens when they appreciate your presence and it’s not just you that gives them love, they give so much to you that sometimes I felt like a new person full of energy. It’s going to be quiet hard finishing this and not see them probably again. When I will feel like missing them I will just look back in these moments and all of the moments we spent together and smile, hoping they grow up as the persons I want them to be.

Ce a însemnat acest proiect pentru tine?

Acest nou capitol al vieţii mele, munca de voluntariat, a început în luna noiembrie. Precum orice nou capitol început, nu aveam nici cea mai vagă idee încotro mă îndrept sau ce voi face, în afara informaţiilor primite înainte de plecare.

De îndată ce am ajuns, am avut parte de un pozitiv şoc cultural, fiind înconjurat de toate aceste persoane venite din toate colţurile Europei, cu poveşti diferite faţă de ale mele, dar care au venit aici pentru a face acelaşi lucru – voluntariat într-o ţară străină

Primul lucru care s+a întâmplat în momentul sosirii, a fost aprecierea diferitelor realităţi şi culturi, dar, de asemenea, o apreciere a propriei tale entităţi – nu m-am simţit nici unde altundeva mai portughez ca în România! Partea socială şi schimbul de informaţii între voluntari, au fost părţi importante ale acestui proiect. Am învăţat foarte multe lucruri despre gastronomie, limbi străine, moduri de realizarea a lucrurilor, perspective, expresii… o continuă, fascinantă şi fără final listă de lucruri noi gata să fie cunoscute.

Am avut posibilitatea de a vizita alte ţări, mi-am făcut prieteni noi care vor face parte din viaţa mea de acum înainte, am avut parte de toate aceste experienţe empirice doar pentru că am luat decizia de a veni aici. O altă parte frumoasă a  acestei experienţe, au fost copiii, beneficiarii acestui proiect de voluntariat.

Prezenţa unuia aici nu va avea un impact imediat şi nu va crea o diferenţă notabilă, dar ceva se schimbă când începe să îţi fie apreciată prezenţa, nefiind doar tu cel care oferă afecţiune – ei îţi oferă atât de multă în schimb, încât am simţit de multe ori că sunt o persoană nouă, plină de energie.

Va fi greu să închei acest proiect şi cel mai probabil, nu-i voi mai vedea niciodată pe copii. Când îmi va fi dor, voi privi înapoi la momentele petrecute împreună şi voi zâmbi, sperând să crească şi să devină oameni de calitate.

 

 

What did this project mean to you? – Ana

I don’t know if someone remembers my last article about my experience in “Open your heart. Give me your time”, but now in the end is a good moment to remember something and to analyze my experience.

As I said, learning, improving… are my favourite verbs and tasks. This was my aim in Romania and I think I followed this objective every day.

Now I think that during this time in Romania I adapted to many things and maybe now I am a more resilient person. This is perfect for my future, I believe in “Adapt or Die”. The experience in Romania was perfect for me, because it was a very good opportunity to improve myself in different directions. I improved my English, my social skills and, most important, I could improve my skills as a teacher in a different context.  I’m very happy I could take part in this project. I like so much to prepare the activities for children. Here every day I had a meeting with my colleagues to develop different tasks for children. I think my challenge (every day) is to make cooperative games, activities, etc.

The first months it’s an adaptation period, and now I have more time to know myself better, because here all the time people arrive and leave and it’s difficult to have a comfort zone.  Also, I feel so lucky to have such an amazing team. My colleagues are different but all of them have various skills and this is a perfect combination for living and working together. I learned a lot from them.

To be in Romania was the perfect opportunity for me to travel to a lot of places. I saw so many places in Romania and other countries. I am very happy I could come here to learn, meet people and travel.

 

Ce a însemnat acest proiect pentru tine?

Nu ştiu dacă cineva îşi mai aminteşte ultimul meu articol despre experienţa mea “Open Your Heart. Give Me Your Time”, dar acum la final, este un moment prielnic pentru aducere aminte şi analiză a experienţei mele.

Cred că în acest timp petrecut în România, am reuşit să mă adaptez la multe lucruri şi poate, am devenit o persoană mai flexibilă.  Este experienţa perfectă pentru viitorul meu, cred în motto-ul “Adaptează-te, sau mori”.

A fost o experienţă benefică, deoarece a constituit oportunitatea perfectă de a mă dezvolta personal în varii direcţii. Mi-am îmbunătăţit comunicarea în limba engleză, abilităţile sociale şi cel mai important, mi-am îmbunătăţit aptitudinile de profesor în contexte diferite. Sunt foarte bucuroasă că am putut lua parte la acest proiect. Îmi place atât de mult să pregătesc activităţile pentru copii. Aici am avut în fiecare zi întâlnire cu colegii mei pentru a pregăti activităţile pentru copii. Provocarea mea a constat în  a dezvolta jocuri şi activităţi de echipă pentru ei.

Primele luni au fost o perioadă de adaptare, iar acum am mai mult timp la dispoziţie pentru a mă cunoaşte mai bine- acest lucru se întâmpla deoarece persoane vin şi pleacă şi este dificil de a-ţi crea o zonă de confort. De asemenea, mă simt foarte norocoasă să am o asemenea echipă. Colegii mei sunt diferiţi, dar toţi au diverse abilităţi şi acest lucru constituie combinaţia perfectă de a locuii şi lucra împreună. Am învăţat multe de la ei.

A fi în România a reprezentat oportunitatea perfectă pentru mine de a călătorii în diverse locuri. Am văzut atât de multe locuri în România şi alte ţări. Sunt foarte fericită că am venit aici pentru a învăţa, a cunoaşte oameni noi şi a mă dezvolta şi vizita locuri

 

What did this project mean to you? – Jana

Now I almost reached the end of my experience, I am at a point I couldn’t have imagined eight months ago. I think I changed a lot during these last months in Romania and I am proud of what I call my experience here.

I came to Romania as one of the youngest volunteers. I knew nothing about life. I had some experiences abroad and with other cultures, but I never really lived in another country than Germany, as well as I never lived so far away from my family before. Now I am a much more responsible and self-relliable person. I managed to live a life all on my own for eight months and this is an important step in my life.

In the project I learned how to survive outside your comfort zone. In the beginning I didn’t know a word of Romanian and I had no idea about any nonformal educational activities. But the children were happy anyways and always gave us a lot of affection from the beginning. Also for my team here I am grateful. These people I spent so much time with – working, living, free time – became like a kind of family. I know that if I have a problem I have their support and I learned different things from each of them.

Also I met a lot of other people, volunteers from different countries, Romanians of all generations, travelers, students. I’ve visited a lot of places and learned about so many different cultures and personalities. EVS in Romania gave me a lot of experiences and I am happy I made the choice to come here.

          

Ce a însemnat acest proiect pentru tine? 

Am ajuns aproape de finalul experienţei mele, într-un punct pe care nu mi-l puteam imagina acum opt luni. Cred că m-am schimbat mult în timpul petrecut în România şi sunt mândră experienţa mea în această ţară.

Am venit în România şi am fost cea mai tânără a grupului. Nu ştiam mare lucru despre viaţă. Am avut experienţe peste hotare şi interacţiuni cu alte culturi, dar nu am locuit în altă ţară în afară de Germania, de asemenea, înainte nu am stat atât de departe de familia mea. Acum sunt mult mai responsabilă şi ştiu că mă pot baza pe mine însămi indiferent de situaţie. Am reuşit să îmi trăiesc viaţa pe cont propriu pentru opt luni, iar acest pas este unul foarte important pentru mine.

Luând parte la acest proiect am învăţat cum să mă descurc în afara zonei mele de confort.  La început nu ştiam nici măcar un cuvânt în limba română şi nu aveam idee ce sunt acelea activităţi educaţionale nonformale. Cu toate acestea, copiii au fost bucuroşi de fiecare dată, oferindu-ne afecţiunea lor încă de la început.  Sunt recunoscătoare pentru echipa mea de aici. Ca şi grup am petrecut foarte mult timp împreună – lucrând, locuind şi chiar în timpul liber- am devenit ca o familie. Ştiu că dacă am o problemă mă pot baza pe ajutorul lor şi am avut de învăţat câte ceva de la fiecare.

Am avut ocazia să cunosc mulţi oameni – voluntari din alte ţări, români din toate generaţiile, turişti, studenţi.

Am vizitat o mulţime de locuri, învăţând despre diverse culturi şi personalităţi. Seviciul European de Voluntariat în România mi-a oferit multe experienţe şi sunt fericită că am ales să particip în acest proiect!

DSC02350

 

 

EU, doodle art and FLASHMOB!!!

DSC01944

We now finished another beautiful week full of interesting activities. We held a seminary about the European Union which was a real success. After giving some general information about the EU, we gave each of them a country and they had to find the right flag and later the right place in the room, pretending they are a map. Then we had some questions, about such as biggest or smallest country or number of member states. In the end we showed them some important places and the hymn of the EU, the Ode to Joy from Beethoven. This seminary for the first time we held completely in Romanian, although it was really hard sometimes, without Miha translating for us all the time.

For crafts we printed some templates of faces and let the children combine different eyes, noses and mouths to create individual faces. They were really creative and some of them in the end made masks out of their faces and walked around with a “new face”. Also we printed some templates of “Doodle Art” to colour. These very detailed pictures of a city looked so special for every child; some started inventing little stories of what is happening in this city or why it looks like this.

Also we restarted rehearsing the flashmob! Soon we will have another event where we will be dancing with the children. This rehearsal was a real success, because the children remembered the entire dance, so the next time for sure will be at least as good as the last time!:)

Am incheiatincao săptămânăfrumoasă,plină de activitățiinteresante. Am organizatun seminar despreUniuneaEuropeană, care a fost un real succes. Dupăce amprezentatcâtevainformațiigeneraledespre UE, am datfiecăruielev o țară- ei au avutsarcina de a gasisteagulpotrivitșimaitârziuloculacesteiaîncameră, pretinzândcăsunt o hartă. Apoi am avutun set de întrebări, despreceamai mare sauceamaimicățarăsaunumărul de state membre. Încele din urmă le-am arătatunelelocuriimportanteșiimnul UE, “Odabucuriei”,compusde Beethoven.Acest seminar a fostprimulpe care l-am ținutcompletînlimbaromână, cu toatecă a fostfoartegreupealocuri, fărăMihacare traduceapentrunoitottimpul.

Pentru craft-uriamtipăritcâtevașabloane de fețeșiam lăsatcopiiisă combine diferitiochii, nasurișiguripentru a creafețeindividuale. Ei au fost cu adevăratcreativi, iaruneledintreele, încele din urmă,s-au transformat in măști, copiiizbenguindu-se princlasa cu “nouafață”. De asemenea, am tipăritcâtevașabloane de “Doodle Art” pentru a le colora. Imaginilefoartedetaliate ale unuiorașpăreauatât de special in viziuneafiecaruicopil; unii au începutsăinventezepoveștimicidesprece se întâmplăînacelorașsau de cearata in acestfel.

De asemenea, am reluatrepetitiilepentruflashmob!Încurândvomaveaun alt evenimentîn care vomdansa cu copiii. Aceastărepetiție a fostun real succes, deoarececopiiisi-au adusaminte de întreguldans, astfelîncât data viitoaresigurva fi celpuțin la fel de binecașiultimadată!:)